Evaluatorii sub presiune. O experienta si o dezbatere americana

Evaluatorii sub presiune. O experienta si o dezbatere americana

Adrian Nicolescu

La ce presiune trebuie să se aştepte un evaluator din partea brokerilor/agenţilor sau
a instituţiilor de creditare pentru a alege cifra dorită? Mulţi evaluatori au sperat că
după experienţa crizei din domeniul împrumuturilor şi al economiilor populaţiei de
la sfârşitul anilor ’80 şi după instituirea autorizaţiilor oficiale pentru evaluatori, unele
dintre problemele evaluării din industria creditării vor fi rezolvate. Spre
surprinderea celor care lucrează în domeniu, nu aşa au stat lucrurile. Mulţi cred chiar
că problema este mai serioasă în zilele noastre decât înainte de apariţia autorizaţiilor.
Să aruncăm o privire asupra câtorva tipuri de presiune suportate de către evaluatorii
din State.

În primul rând, multe instituţii de creditare din SUA deţin şi companii specializate în
managementul evaluării. Contractele lor de colaborare sunt unilaterale şi implicit
deloc atrăgătoare. Au existat şi încă mai există discuţii nenumărate pe forumurile
dedicate evaluatorilor ce se axează tocmai pe acest aspect. Mulţi evaluatori au hotărât
să nu semneze asemenea contracte de colaborare şi fie caută alte tipuri de
oportunităţi în domeniu, fie renunţă la afacerile cu evaluări. Un alt aspect deloc de
neglijat este acela al procentelor mai mari din taxele de evaluare încasate de
companiile specializate în managementul evaluării, profitând în acelaşi timp la
maxim de această profesie. Oare marea majoritate a creditorilor aplică o abordare pe
termen scurt atunci când transformă evaluările într-un centru de profit? Câte dintre
contractele de evaluare sunt realizate de stagiari sau de furnizorii care solicită sume
mici pentru serviciile lor? Mulţi dintre evaluatorii cu o calificare înaltă au renunţat să
mai lucreze pentru acest tip de client. Calitatea rapoartelor de evaluare reprezintă un
alt motiv de îngrijorare pentru creditori. Dacă evaluatorilor li se cere să semneze un
asemenea contract unilateral, atunci ce alte aspecte sunt forţaţi evaluatorii să ignore
sau să înflorească pentru a spori numărul clienţilor? Educaţia, experienţa,
specializările şi integritatea nu mai constituie factori necesari pentru munca de
evaluare. Evaluatorii care semnează un contract unilateral şi acceptă să lucreze
pentru remuneraţiile din 1980 sunt cei care se ocupă de evaluările de pe piaţă. Oare
să fie acesta începutul unei noi crize în domeniul creditelor şi al economiilor doar că,
în prezent, îşi face apariţia sub un alt nume?

În al doilea rând, presiunea din partea creditorilor nu se limitează doar la cea a
brokerilor de credite ipotecare. Multe instituţii mari cu o influenţă uriaşă pe piaţă vin
să adauge propria lor presiune. De câte ori cererile de evaluare trimise nu conţin şi
următoarea frază: DACĂ NU ARE ACEASTĂ VALOARE, OPRIŢI-VĂ ŞI
ANUNŢAŢI-NE? “ Un evaluator nu trebuie să accepte un contract care include
raportarea unor opinii şi concluzii predeterminate” în conformitate cu Standardele
Uniforme ale Practicii Profesionale de evaluare (USPAP). Evaluatorilor li se cere să
respecte normele USPAP. Mai precis, evaluatorii au dreptul să nu accepte contracte
de evaluare cu terminologie similară celor menţionate mai sus. Evaluatorii nu vor
accepta contracte de evaluare cu concluzii predeterminate în privinţa valorii. Plata
pentru serviciile de evaluare nu este reglementată de obţinerea unei valori
predeterminate sau a oricărui fenomen de acest gen. Asemenea practici reprezintă
încălcări serioase ale USPAP. Atât brokerii de credite ipotecare, cât şi instituţiile de
creditare trimit zilnic contracte de evaluare ce conţin astfel de exprimări. Mulţi
brokeri/creditori nu vor să plătească evaluatorul dacă nu se menţionează rezultatele
dorite, adică valoarea pre-determinată. Acestea sunt formele cele mai importante de
presiune cu care se confruntă evaluatorii. Pot evaluatorii să-şi profeseze meseria
într-un asemenea climat?

În al treilea rând, evaluatorii mai suportă şi presiunea incredibilă a “cifrei ţintă”.
Evaluatorii sunt obligaţi să ducă până la capăt munca, dacă mai doresc în viitor şi
alte contracte de evaluare. Evaluatorul care nu reuşeşte să obţină rezultatul dorit nu
este UN JUCĂTOR DE ECHIPĂ şi i se pune eticheta de DISTRUGĂTOR DE
AFACERI. De cele mai multe ori vor rămâne pe lista creditorului, numai că vor fi
poziţionaţi undeva pe la sfârşitul ei şi nu vor mai primi niciodată o solicitare din
partea lui. „Distrugeţi o afacere şi tot ce se poate să nu mai primiţi un alt contract de
evaluare din partea creditorului respectiv. Valoarea dumneavoastră depinde strict de felul în
care v-aţi descurcat la ultima evaluare! Nu contează succesele anterioare. Treaba evaluatorilor
este să încheie afacerea!” Se întâmplă aşa ceva în mod obişnuit? Da, mai mult decât
vrem să recunoaştem. Da, acest tip de presiune constituie cauza tuturor problemelor.
Şi nu face altceva decât să-i alunge din domeniu pe evaluatorii oneşti şi cu o calificare
înaltă. Evaluatorii nu au decât două variante: fie obţin cifra ţintă, fie îşi iau la
revedere de la viitoarele contracte de evaluare.

În al patrulea rând, evaluatorii sunt presaţi să ignore anumite aspecte. „Nu există
mochetă în proprietatea respectivă sau mocheta trebuie obligatoriu înlocuită. Spatele casei
respective dă exact în autostradă. Oh, da, proprietatea respectivă se află chiar lângă pistele
unui aeroport! Putem menţiona aspectul demodat al exteriorului în raport? În fundaţie există
o fisură gravă. Pivniţa are probleme cu instalaţiile de apă şi necesită reparaţii. Să fie acela
mucegai? O cameră a fost construită fără autorizaţie şi nu respectă normele în vigoare. Gratii
la dormitoare!”. Ar trebui evaluatorii să îndrăznească să menţioneze toate aceste
aspecte? Evaluatorul este ameninţat în permanenţă că dacă nu le scoate din raport nu
va mai primi alte contracte de evaluare. Se specifică undeva în scris acest lucru? NU.
Se întâmplă asta tot timpul? DA, în fiecare zi a săptămânii!

În concluzie, contractele încheiate cu vânzătorul şi contractele de evaluare care nu
respectă normele USPAP, presiunea de a atinge o cifră predeterminată şi presiunea
de a trece cu vederea anumite aspecte, dublate de neplata pentru serviciile prestate
reprezintă doar câteva dintre tipurile de presiuni suportate de evaluatori. Există
mulţi brokeri şi instituţii de creditare care respectă aceste norme şi este o plăcere să
lucrezi cu ele. Există soluţii să oprim sau cel puţin să diminuăm aceste tipuri de
presiuni aplicate evaluatorilor? Da!. EVALUATORII ŞI GIRANŢII NU TREBUIE SĂ
RAPORTEZE NIMIC CREDITORILOR. Multe instituţii de creditare/brokeri de
credite ipotecare vor ca evaluatorul să solicite ofiţerului de creditare contracte de
evaluare. Sau şi mai rău, ofiţerul de credit are permisiunea de a selecta evaluatorul.
Atâta vreme cât se menţine o asemenea tendinţă, presiunea suportată de evaluatori
va continua şi se va accentua. Depinde strict de evaluatori să ia decizia finală şi să
aleagă felul în care îşi profesează meseria. Din fericire, există mulţi evaluatori cu
înaltă calificare, desemnaţi sau nu, care sunt gata să respingă orice tip de influenţare
şi să-şi facă treaba aşa cum e corect. Evaluatorii trebuie pur şi simplu să spună un
NU răspicat. Printr-o astfel de atitudine, ei vor îmbunătăţi nu numai profesia
evaluării, dar şi calitatea creditelor acordate de instituţiile de creditare.

Pagini similare:

January 8, 2011 · admin · No Comments
Tags: , , , , , , , , ,  · Posted in: Articole pentru evaluatori